1. Dezumflați
Degazarea este fenomenul materialelor care se evaporă lent în vid și este o problemă majoră care trebuie luată în considerare în ceea ce privește performanța vidului. Într-un sistem de vid, pe suprafața oricărui material solid, pot exista straturi moleculare formate prin acumularea de lichide și gaze, iar aceste straturi moleculare se evaporă treptat pe măsură ce presiunea scade. Gazele inerte și solvenții volatili eliberează gazul relativ rapid, iar vaporii de apă și uleiul vor adera la suprafață și se vor evapora după câteva ore. Particulele de praf, materialele poroase și alte obiecte străine măresc suprafața sistemului, ceea ce poate provoca mai multă degajare.
Temperatura și radiațiile vor da unor molecule absorbite suficientă energie pentru a le scoate de la suprafață. Creșterea temperaturii cuptorului eliberează treptat molecule care altfel ar rămâne la suprafață la temperaturi mai scăzute. Prin urmare, pe măsură ce cuptorul se încălzește, degajarea crește. Scăderea temperaturii cuptorului sau menținerea unei temperaturi constante poate reduce acest lucru. Menținerea curățeniei este cheia pentru reducerea degazării.
În plus, spălarea cu gaz inert sau azot pentru a exclude aerul intern poate preveni formarea unei pelicule de vapori de apă atunci când suprafața sistemului este expusă la aer. Acest efect poate fi obținut și prin încălzirea interiorului cavității cuptorului după deschidere. Pentru a minimiza numărul de deschideri ale cuptorului, în special pe vreme umedă, nu se poate reduce apariția degazării și îmbunătăți performanța cuptorului de recoacere cu vid.
2. Rata de evacuare
Viteza de evacuare este momentul în care camera cuptorului este la presiunea atmosferică, supapa de vid este deschisă și camera de vid atinge presiunea specificată. Este o metodă de măsurare a performanței sistemului la orice presiune (inclusiv pomparea gazului cu masă mare). Pentru reproductibilitate, camera cuptorului trebuie curățată, evacuată și aerisită, iar fiecare pompă de vid DVE ar fi trebuit să funcționeze suficient timp pentru a atinge viteza maximă de pompare.
3. Vacuum final
Vidul final este starea de vid obținută prin finalizarea efectivă a dezumflarii, moment în care debitul de gaz cauzat de scurgere și capacitatea sistemului de aspirare în vid de a evacua la presiunea specificată sunt echilibrate. Pentru a menține corectitudinea, instrumentele de măsurare a vidului trebuie să fie suficient de sensibile și calibrate cu precizie. Ridicați cuptorul la temperatura maximă pentru a accelera dezumflarea sistemului. După ce cuptorul este încălzit sub vid și răcit la temperatura camerei, vidul final real și rata de scurgere pot fi măsurate. Vidul final al pompei de vid DVE se numește „presiune extrem de scăzută” și este o modalitate bună de a obține performanța de izolare a sistemului de aspirație.
4. Rata de scurgere
Rata de scurgere se referă la viteza cu care presiunea din camera de vid crește atunci când vidul este închis și include două aspecte: rata de scurgere și rata de deflație. Rata de scurgere este creșterea presiunii cauzată de fluxul de gaz prin punctul real de scurgere din rezervor, care este constant; rata de deflație (inclusiv scurgerile virtuale) se apropie treptat de zero pe măsură ce rezervorul este golit.
Scurgerea golului este volumul antrenat în peretele de vid care scurge încet gaz în cabină. Ratele de scurgere sunt măsurate în micrometri de mercur (mmHg) pe oră, de obicei măsurate timp de 1 oră, cu o rată de scurgere care nu depășește 5 mmHg pe oră.
Când măsurați viteza de creștere a presiunii din cavitatea cuptorului, goliți cavitatea cuptorului și începeți încălzirea în circulație. După ce dezumflarea este încheiată, opriți încălzirea până când presiunea rămâne constantă (vid final), apoi închideți toate supapele de vid și apăsați butonul de oprire a ciclului pentru a izola cavitatea cuptorului.
Acest lucru reduce la minimum efectele închiderii supapei permițând în același timp echilibrarea sistemului. După o oră, măsurați din nou vidul și calculați creșterea presiunii pe unitatea de timp. De exemplu: dacă presiunea inițială măsurată este de 5 mmHg, iar după o oră este de 8 mmHg, atunci viteza de creștere este de 3 mmHg pe oră.
